martedì 15 agosto 2017

“O RINTO O FORE! NUN VULEVA CCHIU’ ASPETTA’” di Angela Quattromani
' A Luna, 'nnammurata comm' era do' mare,
s' agghindava tutte ' sere e, ch' e ragge argentati,
ll' accarezzava doce doce, po' fa 'nnammurà.
O' mare si gonfiava a cchiù non posso:
e, facenno ll' onne sempe cchiù grosse,
se senteva nu Dio e se faceva ammirà.
E dalle oggi e dalle domani, 'a Luna se sfasteriaje do corteggià.
Se mettete ca' capo e co' penziero. Vuleva tirà o' capo 'nterra:
o rinto o fore! nun vuleva cchiù aspettà.
Accussì, 'a Luna annascunnette e ragge argiento
arreto e nuvole e dicette:
-Tu te crire d' essere chissa chi e nun capisce 
ca o' mare appassiona e 'nnammurate, 
pecchè so' e ragge mije, c' 'a notte, o fanno brillá!
Dimme tu, mmo, che vuò fa'? Si nu 'nfame traditore!
'A notte, fai 'ammore cu mmico e, o' juorno, te fai abbracciá,
senza ritegno, do' Sole.
Mmo, è arrivato o’ mumento 'e decidere:
si t ' abbracc' ijo, o Sole nun l' e manco guardà!
O' Mare, curto se facette e lluongo addeventaje, 
nun sapeva che ddicere e restaje senza parlà.
Accussì, ‘a Luna s' annascunnette arreto e' nuvole.
O' Sole restaje o' scuro e nun senteve cchiù
e suspire de' 'nnammurate.
Se senteva a ddisage! Vuleva sta' c' 'a Luna ma, 
quanno arrivavano e ragge do' Sole, se lasciava ammaliá
e sta ancora llà a se fa corteggià.

Nessun commento:

Posta un commento