"CUSEVA E SCUSEVA SULL' ONORE DE' FIGLIOLE"
di Angela Quattromani
Mme ne jevo pe' vicoli stritte, pe' scale e scalelle,
pe conoscere o' core verace da' povera ggente.
Fore o' vasce, assettate, 'a sarta, co' ditale 'e
fierre
j' o' metro attuorno o cuollo, cuseva e vestite,
ma ca vocca cuseva e scuseva,
senza se fermà nu poco, sull' onore de' figliole.
Marittina, 'a capera, rassignata, 'a senteva.
Po, nun ne putette cchiù:-E statte nu poco zitta! -
dicette
- Statte accorta che, a levà a stima e' figliole,
se va dritto dritto all' inferno!
'A sarta, 'ntussecata, acalaja 'a capa e ammutulette.
Nun sapeva che dicere e, pe' se fa perdunà, s' aizaje,
jette o' muro 'e rimpetto, accattaje nu lumino
e ll' appicciaje 'annanze a' statua 'e San Gennare.
Comme si a Napule, bastasse 'na cannela
pe ridà ll' onore a chi vene 'nfamato!
Nessun commento:
Posta un commento